Zis și făcut

Devoțional zilnice 20 septembrie 2018

Cine nu a auzit expresia “Zis şi făcut”? Înţelesul expresiei este uşor de “descifrat”, înseamnă că ceea ce am zis, voi şi face sau am făcut deja.
Dar, are legătură şi cu cel mai eficient mod de a memora. După părerea specialiştilor, se reţine 10% din ceea ce citim, 20% din ceea ce auzim, 30% din ceea ce vedem, 50% din ceea ce vedem şi auzim în acelaşi timp, 80% din ceea ce spunem, 90% din ceea ce spunem şi facem în acelaşi timp.

Dar, de ce trebuie să memorăm? Dacă facem un exerciţiu de imaginatie şi ne-am imagina viaţa fără să avem memorie, nu am mai şti cum ne cheamă, cum să ajungem acasă, pe cine avem în familie, sau prieteni şi multe alte lucruri strict necesare. Fiecare din noi, cu imaginaţia proprie putem face o listă interminabilă cu neajunsurile pe care le avem în lipsa memoriei. Se spune că un caras auriu, peştişorul acela drăguţ pe care Pinochio îl ţinea într-un borcan sferic nu ţine minte mai mult de 3 minute. Astfel, nu este chiar atât de rău pentru el să stea într-un borcan ca şi aşa nu ştie câte ture a făcut deja.

Dar dacă am memora tot ce ne arată simţurile noastre. Să memorăm fiecare pietricică, fiecare nor de pe cer, fiecare maşină care trece pe lângă noi, fiecare copac dintr-o pădure prin care trecem. Creierul nostru ar lua-o razna. Doar ca Dumnezeu, a pus în mintea omului şi uitarea. Mai exact memorarea selectivă. Aceasta este cea care ne ajută să învăţăm pe tot parcursul vieţii.

Într-o carte citită în copilărie, am citit că patronii marilor firme din Japonia, prefera să meargă pe jos acasă, chiar dacă îşi permit maşini scumpe. Aceasta, pentru că în cultura lor se spune că oricât de învăţat ai fi, totdeauna ai ce învăţa chiar de la o persoană care este undeva mai jos, pe treaptă socială. Astfel, ei nu se jenează să vorbească ca de la egal la egal şi cu un măturător de stradă, în idea ca cel puţin 10% din discuţie, este ceva nou ce îi va fi de folos la un moment dat.

Şi tot memoria selective este cea pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o ca să iertăm.Şi pentru că vechii greci spuneau că numai oamenii puternici au privilegiul de a ierta, îmi doresc să fiu înconjurat numai de oameni puternici.

„… și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” Matei 6:21

Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro