Ziua 43 – Cel mai bun lucru

De Ron Clouzet

În 2001, aproape că am murit. Medicul de la urgență a spus că probabil am fost la trei ore distanță de moarte. Am contractat malaria falciparum în timp ce făceam evanghelizare cu studenții mei în Africa de Vest, iar simptomele au apărut la doar câteva zile după întoarcerea mea în Statele Unite. Am făcut febră foarte mare, am fost deshidratat și am avut o durere de cap groaznică. Mă simțeam atât de bolnav, încât credeam că în orice clipă îmi voi pierde pur și simplu cunoștința și voi muri. Când au apărut simptomele, eram  plecat în lucrare. M-am dus devreme la aeroport să prind zborul de întoarcere, implorându-l pe Dumnezeu să-mi permită să ajung acasă pentru ceea ce va urma. Dacă va fi să mor, aș fi preferat să se întâmple acasă.

Soția mea m-a dus de urgență la spital. Deja aveam halucinații și abia puteam bea apă fără să o vomit. Am leșinat la scurt timp după ce am fost dus în camera de urgență. Când mi-am recăpătat cunoștința, mi-am amintit viața cu încetinitorul. Fiecare minut părea o oră și fiecare oră ca o zi. Îmi amintesc pe soția mea, Lisa, aducând pe copiii noștri, la acea vreme în vârstă de doar 14, 12 și 10 ani și văzându-i plângând tăcut. Îmi amintesc de asistentele medicale și de alții care mă consultau cu scopul exclusiv de a arunca o privire asupra pacientului cu malarie, deoarece boala este atât de rară în Statele Unite.

Mi-a fost clar că muream. Ulterior, am aflat că acest tip de malarie este cel mai virulent. Cel mai probabil te va ucide, însă, dacă îi vei supraviețui, nu vei avea simptome recurente decât dacă te vei infecta din nou. Mulți oameni au început să se roage. Soția și copiii noștri s-au rugat. Părinții mei și alți membri ai familiei s-au rugat. Colegii noștri de la Universitatea Adventistă de Sud unde am predat, s-au rugat. Studenții mei s-au rugat. Prietenii mei din multe părți ale lumii s-au rugat. Și nenumărați pastori din toată țara s-au rugat. Am calculat că poate vreo 2.000 de oameni s-au rugat pentru mine în acele zile.

Dar să scap de moarte nu era ușor. Medicamentul adecvat nu era disponibil. Prietenii mei, medici, au început să facă presiuni asupra medicilor spitalului pentru a acționa rapid înainte de a fi prea târziu. În cele din urmă, chinina a fost găsită în Atlanta și au reușit să o obțină. Chinina este un medicament vechi folosit pentru tratarea malariei și a altor boli foarte urâte, dar foarte rar folosit astăzi. Este destul de toxic și poate avea reacții adverse grave. Dar avea grijă de malarie. La patruzeci și opt de ore după ce am fost internat la spital, mi s-a administrat chinină, dar nu a produs miracolul scontat. O zi mai târziu, într-un Sabat, eram la fel de bolnav ca întotdeauna.

În starea mea istovitoare de boală, m-am rugat și eu. Dar rugăciunea mea a fost mai mult recunoștință decât cerere. Îmi predasem viața în mâinile lui Dumnezeu și eram gata să-mi iau rămas bun dacă era timpul să plec. Singurul meu regret, pentru care m-am și rugat, a fost faptul că-mi părăseam soția cu trei copii mici și să lăsam copiii fără tată. Dar și acest lucru era în mâinile lui Dumnezeu. Aveam pace că totul va fi în regulă.

În după-amiaza Sabatului, au venit mai mulți colegi de la universitate și pastorul bisericii mele. Au avut o slujbă de ungere și s-au rugat din nou pentru mine, conform Scripturii (Iacov 5: 13-15). În noaptea aceea, Lisa a rămas cu mine toată noaptea. Ea chiar se temea că va fi ultima mea noapte.

La ora 5.00 a doua zi dimineața, o asistentă a venit să-mi ia sânge, așa cum o făceau în fiecare dimineață. Patru ore mai târziu, medicul specialist a venit în camera mea. Pentru prima dată am putut să mă ridic. Mi-a spus că n-au putut găsi nici o urmă de malarie în sistemul meu. Cumva, totul dispăruse. El și-a exprimat surpriza că medicamentul a acționat atât de bine, atât de repede. Dar eu știam că exista un alt motiv pentru care nu mai aveam malarie. Erau rugăciunile celor dragi și rugăciunile credincioșilor. Dumnezeu a consimțit cu îndurare să mă vindece, cred, pur și simplu pentru că poporul Său L-a rugat.

”Același Mântuitor milostiv trăiește și astăzi și este tot atât de binevoitor să asculte rugăciunea credinței ca atunci când a trăit vizibil printre oameni… Este o parte din planul lui Dumnezeu să ne dea, ca răspuns la rugăciunea credinței, ceea ce nu ne-ar da dacă n-am cere în felul acesta. ” (Tragedia veacurilor, p. 525) Isus nu a avut nevoie să mă vindece. Nu-mi datora nimic. Eu Îi datoram totul și încă Îi datorez. Dar El m-a vindecat oricum.

Nu toate cazurile care pun viața în pericol se termină la fel. Dar Dumnezeul care vindecă este același, indiferent de situație. Ne putem încrede în El. Îi putem fi recunoscători oricum, căci în niciun caz nu va răspunde rugăciunilor noastre într-un mod care ar fi dăunător sufletelor noastre. Orice primim de la El este cel mai bun lucru pentru noi.

Ron E. M. Clouzet, este secretarul asociației pastorale al Diviziunii Asia și Pacificul de Nord. Ron este de asemenea, autorul cărții prezentate în această săptămână „Adventism’s Greatest Need: The Outpouring of the Holy Spirit” (Nevoia cea mai mare a adventismului: Revărsarea Duhului Sfânt.)

Întrebări de meditat:

• Crezi că Dumnezeu poate vindeca boli de tot felul, inclusiv și cea mai importantă, infecția păcatului?
• Este viața ta în relație perfectă cu Dumnezeu astăzi?
• Ești împăcat cu El chiar acum?

Provocare la cercetarea inimii:

Boala face parte din această lume stricată. Nimeni nu este în siguranță. Dar avem de ales în modul în care trecem prin boală. Ne putem agăța de Isus în timpul celei mai urgente nevoi, rugându-ne pentru vindecare spirituală și fizică și putem fi siguri că, indiferent de rezultatul bolii, atâta timp cât privim spre El, putem avea pace. A avea o credință puternică în timp de boală începe prin exercitarea credinței când suntem sănătoși. Vei alege să ai credință în El astăzi? Ești dispus să accepți chiar și moartea, știind că în cele din urmă toate bolile vor fi vindecate în dimineața învierii pentru cei care cred?

Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume spre a sluji neobosit trebuințelor omului. „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre” pentru a putea sluji fiecărei nevoi a omenirii. El a venit să îndepărteze povara bolii, a nefericirii și a păcatului. Misiunea Sa era aceea de a-i reface în mod complet pe oameni; El a venit pentru a le da sănătate, pace și desăvârșire a caracterului. – Divina Vindecare, p.17

Pentru aprofundare – Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână:

• Ellen White, Divina Vindecare, capitolul 16, ”Rugăciunea pentru cei bolnavi”
• Ron Clouzet, Adventism’s Greatest Need: The Outpouring of the Holy Spirit

MOTIVE DE LAUDĂ:

• Brittney și Vanessa B.: ”Biserica noastră a început să se întâlnească online în fiecare seară pentru a ne ruga. Acest lucru ne-a apropiat pe toți de când ne vedem zilnic. E o mare binecuvântare!”
• Mico F.: ”Această situație ne-a ajutat să realizăm că biserica nu înseamnă o clădire, ci oameni!”

Motive de rugăciune – Vineri, 8 mai 2020

• Rugați-vă pentru bisericile care au pierdut membri din cauza COVID-19.
• Rugați-vă pentru membrii care se luptă cu diverse probleme de sănătate precum cancerul, boli autoimune, depresie și alte probleme.
• Rugați-vă pentru foști membri adventiști care au părăsit biserica. Rugați-vă pentru oamenii din sfera lor de influență, care ar fi putut să fie îndepărtați de Dumnezeu din cauza aceasta.
• Rugați-vă pentru noii membri care s-au alăturat bisericii prin diferite campanii evanghelice din ultimii ani.

Te invităm să ne rugăm împreună: trimite cererea ta de rugăciune prin intermediul formularului de aici , iar noi ne vom ruga pentru tine. De asemenea, roagă-te şi tu alături de noi pentru cererile deja adăugate.

Traducere: Adina Păltineanu