Ziua 61 – Dieta neprihănirii

100 de zile de rugaciune 26 mai 2020

Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!

 Ferice de cei flămânzi şi însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! – Matei 5:6

”Neprihănirea este sfințenie, asemănare cu Dumnezeu, și „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4, 16.) Neprihănirea este conformarea față de Legea lui Dumnezeu, pentru că «toate poruncile Tale sunt drepte» (Psalmii 119, 172) și «dragostea este deci împlinirea Legii». (Romani 13:10.) Neprihănirea înseamnă dragoste, iar dragostea este lumina și viața lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este întrupată în Hristos. Noi primim neprihănirea, primindu-L pe El.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 18

Întrebări de meditat

  • Îți este foame și sete de neprihănirea lui Hristos?
  • Viața Lui desăvârșită de dragoste neegoistă și moartea Sa în locul tău îți oferă un dar îndoit de har care îndreptățește:
    1.  Neprihănirea atribuită care este făgăduința că ești acoperit de viața Sa desăvârșită prin credința în acea făgăduință.
    2. Neprihănirea  împărtășită, care este făgăduința că El te va transforma dintr-o ființă egoistă, într-o ființă care reflectă iubirea neegoistă a Domnului Isus, prin credința vie în această făgăduință.
  • Acest dublu dar te va împlini; te va satisface cu adevărat; te va mântui!
  • De ce să nu-l accepți astăzi și să începi să trăiești o viață fericită și plină de Isus în conștientizarea acestei realități uimitoare a iubirii răscumpărătoare a lui Dumnezeu?

Articolul Ziua 61 – Dieta neprihănirii apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro