Ziua întunecată

Devoțional zilnice 19 mai 2018

Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. – Marcu 13:24-25

De obicei oamenii preferă zilele însorite în detrimentul zilelor ploioase şi înnorate. Mulţi păgâni şi mistici chiar venerau soarele ca steaua-împărat şi sursa luminii pentru lume. În opoziţie cu acest crez, Dumnezeu a întunecat soarele într-un moment crucial al istoriei omenirii. De exemplu, a noua plagă împotriva Egiptului a produs un întuneric total de trei zile (Exod. 10:21-23). Când Isus era pe cruce, „soarele s-a întunecat” timp de trei ore (Luca 23:44-45). Când cel de-al cincilea înger apocaliptic îşi va vărsa potirul mâniei lui Dumnezeu pe pământ, împărăţia fiarei se va „acoperi de întuneric” (Apoc. 16:10).

Vorbind despre semnele sfârşitului premergătoare revenirii Lui, Isus a menţionat că „soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei” (Marcu 13:24-25; cf. Ioel 2:31). Autorii adventişti au asociat acest semn specific cu aşa-numita „zi întunecată” din 19 mai 1780, lucru confirmat şi de Ellen White în cartea Tragedia veacurilor, pp. 306–309. Acel fenomen a fost observat în toate statele din New England şi în anumite părţi din Canada. Martorii oculari au raportat că ziua se întunecase total, întunericul ţinând până în dimineaţa următoare. În timpul nopţii, luna părea să fie colorată în roşu. Unii cred că ziua întunecată a fost cauzată de un amestec de fum provenit de la incendiile din pădure, o ceaţă groasă şi un strat de nori.

Dacă ziua întunecată a fost cauzată de factori naturali, atunci cum mai poate fi acesta un semn al sfârşitului? Să nu uităm că, la deschiderea celui de-al şaselea sigiliu, „s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele şi stelele au căzut din cer pe pământ cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic” (Apoc. 6:12-13). Împlinind această profeţie, atât marele cutremur din Lisabona, din 1 noiembrie 1755, cât şi ploaia de stele, din 13 noiembrie 1833, au avut cauze naturale. Dacă da, atunci de ce ziua întunecată din 1780 nu ar fi putut avea cauze asemănătoare?

Dumnezeu poate folosi evenimentele naturale şi supranaturale ca să ne trezească din siguranţa noastră nepăsătoare şi din starea de căldicei spirituali. El a făcut acest lucru de multe ori în trecut şi, dacă va fi nevoie, o poate face din nou astăzi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro